împuți

See also: imputi

Romanian

Etymology

From în- +‎ puți.

Verb

a împuți (third-person singular present împute, past participle împuțit, third-person subjunctive împută) 4th conjugation

  1. (transitive) to make stink, stink up
  2. (reflexive) to become stinky, rotten

Conjugation

    conjugation of împuți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a împuți
gerund împuțind
past participle împuțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împut împuți împute împuțim împuțiți împut
imperfect împuțeam împuțeai împuțea împuțeam împuțeați împuțeau
simple perfect împuții împuțiși împuți împuțirăm împuțirăți împuțiră
pluperfect împuțisem împuțiseși împuțise împuțiserăm împuțiserăți împuțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împut să împuți să împută să împuțim să împuțiți să împută
imperative — tu — — voi —
affirmative împute împuțiți
negative nu împuți nu împuțiți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.