înfuleca

Romanian

Alternative forms

Etymology

From a Vulgar Latin root *infollicāre, from Late Latin follicāre, from Latin follis, or alternatively from fullicāre, from fullo (“fuller”).

Verb

a înfuleca (third-person singular present înfulecă, past participle înfulecat, third-person subjunctive înfulece) 1st conjugation

  1. (transitive) to wolf down, engorge

Conjugation

    conjugation of înfuleca (first conjugation, no infix)
infinitive a înfuleca
gerund înfulecând
past participle înfulecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfulec înfuleci înfulecă înfulecăm înfulecați înfulecă
imperfect înfulecam înfulecai înfuleca înfulecam înfulecați înfulecau
simple perfect înfulecai înfulecași înfulecă înfulecarăm înfulecarăți înfulecară
pluperfect înfulecasem înfulecaseși înfulecase înfulecaserăm înfulecaserăți înfulecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfulec să înfuleci să înfulece să înfulecăm să înfulecați să înfulece
imperative — tu — — voi —
affirmative înfulecă înfulecați
negative nu înfuleca nu înfulecați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.