căra

See also: Appendix:Variations of "cara"

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *carrāre, from Latin carrus. Compare Sardinian carrare. Other Romance cognates seem to have come from a root *carriāre. Related through French to English carry.

Pronunciation

  • IPA(key): /kəˈra/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: că‧ra

Verb

a căra (third-person singular present cară, past participle cărat, third-person subjunctive care) 1st conjugation

  1. (transitive) to carry, bear, transport
  2. (reflexive, colloquial) to buzz off, bounce (go away)

Conjugation

    conjugation of căra (first conjugation, no infix)
infinitive a căra
gerund cărând
past participle cărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present car cari cară cărăm cărați cară
imperfect căram cărai căra căram cărați cărau
simple perfect cărai cărași cără cărarăm cărarăți cărară
pluperfect cărasem căraseși cărase căraserăm căraserăți căraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să car să cari să care să cărăm să cărați să care
imperative — tu — — voi —
affirmative cară cărați
negative nu căra nu cărați

Derived terms

  • îi căra la pumni

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.