căsca

See also: casca, Casca, cascà, cascá, and Cásca

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *cascāre, from Ancient Greek χάσκω (kháskō, “to yawn, gape”). Compare Aromanian hascu, cascu, Sardinian cascare, cascai.

Pronunciation

  • IPA(key): /kəsˈka/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: căs‧ca

Verb

a căsca (third-person singular present cască, past participle căscat, third-person subjunctive caște) 1st conjugation

  1. (intransitive) to yawn
  2. (transitive, of the mouth, figuratively of the eyes) to gape, open wide
  3. (reflexive) to gape (be open wide)
  4. (intransitive, obsolete) to shout
  5. (catenative, obsolete) to maliciously strive

Conjugation

    conjugation of căsca (first conjugation, no infix)
infinitive a căsca
gerund căscând
past participle căscat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present casc caști cască căscăm căscați cască
imperfect căscam căscai căsca căscam căscați căscau
simple perfect căscai căscași căscă căscarăm căscarăți căscară
pluperfect căscasem căscaseși căscase căscaserăm căscaserăți căscaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să casc să caști să caște să căscăm să căscați să caște
imperative — tu — — voi —
affirmative cască căscați
negative nu căsca nu căscați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.