cișmea
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چَشمه (çeşme), from Classical Persian چَشْمَه (čašma).
Noun
cișmea f (plural cișmele)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cișmeă | cișmea | cișmee | cișmeele | |
| genitive-dative | cișmee | cișmeei | cișmee | cișmeelor | |
| vocative | cișmeă, cișmeo | cișmeelor | |||