definitivare

Romanian

Etymology

From definitiva +‎ -re.

Noun

definitivare f (plural definitivări)

  1. finalization

Declension

Declension of definitivare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative definitivare definitivarea definitivări definitivările
genitive-dative definitivări definitivării definitivări definitivărilor
vocative definitivare, definitivareo definitivărilor

Swedish

Adjective

definitivare

  1. comparative degree of definitiv