definitivare
Romanian
Etymology
From definitiva + -re.
Noun
definitivare f (plural definitivări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | definitivare | definitivarea | definitivări | definitivările | |
| genitive-dative | definitivări | definitivării | definitivări | definitivărilor | |
| vocative | definitivare, definitivareo | definitivărilor | |||
Swedish
Adjective
definitivare
- comparative degree of definitiv