elocuțiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French élocution.
Noun
elocuțiune f (plural elocuțiuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | elocuțiune | elocuțiunea | elocuțiuni | elocuțiunile | |
| genitive-dative | elocuțiuni | elocuțiunii | elocuțiuni | elocuțiunilor | |
| vocative | elocuțiune, elocuțiuneo | elocuțiunilor | |||