legăna

See also: legaña

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin *ligināre, from Latin ligāre (“tie”) or from leagăn.

Verb

a legăna (third-person singular present leagănă, past participle legănat, third-person subjunctive legene) 1st conjugation

  1. (transitive) to rock, swing
  2. (reflexive) to sway

Conjugation

    conjugation of legăna (first conjugation, no infix)
infinitive a legăna
gerund legănând
past participle legănat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present legăn
leagăn 		legeni leagănă legănăm legănați leagănă
imperfect legănam legănai legăna legănam legănați legănau
simple perfect legănai legănași legănă legănarăm legănarăți legănară
pluperfect legănasem legănaseși legănase legănaserăm legănaserăți legănaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să legăn
să leagăn 		să legeni să legene să legănăm să legănați să legene
imperative — tu — — voi —
affirmative leagănă legănați
negative nu legăna nu legănați

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.