măcina

See also: macina

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin māchināre (“mill, grind”), a verb based on Latin māchina (“device, mill”), an early borrowing from Greek. Compare Aromanian matsin, mãtsinari, Italian macinare.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a măcina (third-person singular present macină, past participle măcinat, third-person subjunctive macine) 1st conjugation (transitive)

  1. to grind, crush
    Synonym: pisa
  2. to mill
  3. (figurative, of thoughts, ideas) to torment
    Synonyms: chinui, consuma, frământa, zbuciuma

Conjugation

    conjugation of măcina (first conjugation, no infix)
infinitive a măcina
gerund măcinând
past participle măcinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present macin macini macină măcinăm măcinați macină
imperfect măcinam măcinai măcina măcinam măcinați măcinau
simple perfect măcinai măcinași măcină măcinarăm măcinarăți măcinară
pluperfect măcinasem măcinaseși măcinase măcinaserăm măcinaserăți măcinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să macin să macini să macine să măcinăm să măcinați să macine
imperative — tu — — voi —
affirmative macină măcinați
negative nu măcina nu măcinați

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.