prefața
Romanian
Etymology
Borrowed from French préfacer.
Verb
a prefața (third-person singular present prefațează, past participle prefațat) 1st conjugation
- to preface
Conjugation
conjugation of prefața (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a prefața | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prefațând | ||||||
| past participle | prefațat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prefațez | prefațezi | prefațează | prefațăm | prefațați | prefațează | |
| imperfect | prefațam | prefațai | prefața | prefațam | prefațați | prefațau | |
| simple perfect | prefațai | prefațași | prefață | prefațarăm | prefațarăți | prefațară | |
| pluperfect | prefațasem | prefațaseși | prefațase | prefațaserăm | prefațaserăți | prefațaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prefațez | să prefațezi | să prefațeze | să prefațăm | să prefațați | să prefațeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prefațează | prefațați | |||||
| negative | nu prefața | nu prefațați | |||||