răufăcător

Romanian

Etymology

From rău +‎ făcător. Calque of French malfaiteur, itself from Latin malefactor.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌrəw.fə.kəˈtor/
  • Audio:(file)

Noun

răufăcător m (plural răufăcători, feminine equivalent răufăcătoare)

  1. malefactor, wrongdoer
  2. (film, literature) villain (bad person in fiction)

Declension

Declension of răufăcător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative răufăcător răufăcătorul răufăcători răufăcătorii
genitive-dative răufăcător răufăcătorului răufăcători răufăcătorilor
vocative răufăcătorule răufăcătorilor

Antonyms

Adjective

răufăcător m or n (feminine singular răufăcătoare, masculine plural răufăcători, feminine and neuter plural răufăcătoare)

  1. evil-doing, malicious

Declension

Declension of răufăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite răufăcător răufăcătoare răufăcători răufăcătoare
definite răufăcătorul răufăcătoarea răufăcătorii răufăcătoarele
genitive-
dative 		indefinite răufăcător răufăcătoare răufăcători răufăcătoare
definite răufăcătorului răufăcătoarei răufăcătorilor răufăcătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.