schimen
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic скимън (skimŭn).
Noun
schimen m (plural schimeni)
- (obsolete) a youngling of a wild beast
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | schimen | schimenul | schimeni | schimenii | |
| genitive-dative | schimen | schimenului | schimeni | schimenilor | |
| vocative | schimenule | schimenilor | |||
References
- schimen in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN