sufet
Middle High German
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): (before 13th CE) /ˈs̠uːfət/
Verb
sūfet
- third-person singular present indicative of sūfen
- second-person plural present indicative/subjunctive/imperative of sūfen
Romanian
Etymology
Noun
sufet m (plural sufeți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sufet | sufetul | sufeți | sufeții | |
| genitive-dative | sufet | sufetului | sufeți | sufeților | |
| vocative | sufetule | sufeților | |||
References
- sufet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN