trinom
Romanian
Etymology
Borrowed from French trinĂ´me.
Noun
trinom n (plural trinoame)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | trinom | trinomul | trinoame | trinoamele | |
| genitive-dative | trinom | trinomului | trinoame | trinoamelor | |
| vocative | trinomule | trinoamelor | |||