vârcolac
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian върколак (vǎrkolak, “werewolf”), from Proto-Slavic *vьlkolàkъ.
Pronunciation
- IPA(key): [vɨr.koˈlak]
Noun
vârcolac m (plural vârcolaci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vârcolac | vârcolacul | vârcolaci | vârcolacii | |
| genitive-dative | vârcolac | vârcolacului | vârcolaci | vârcolacilor | |
| vocative | vârcolacule | vârcolacilor | |||