vînt

See also: vint

French

Pronunciation

Verb

vînt

  1. third-person singular imperfect subjunctive of venir

Romanian

Noun

vînt n (plural vînturi)

  1. Formerly standard spelling of vânt which was introduced in 1953 and deprecated in 1993.

Declension

Declension of vînt
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vînt vîntul vînturi vînturile
genitive-dative vînt vîntului vînturi vînturilor
vocative vîntule vînturilor