căca

See also: caca, Caca, caça, caçà, cáca, and ćaća

Romanian

Etymology

Inherited from Latin cacāre, from Proto-Italic *kakkāō, from Proto-Indo-European Proto-Indo-European *kakka- (imitative root related to defecation). Compare Italian cagare, French chier, Spanish cagar, Portuguese cagar.

Pronunciation

  • IPA(key): /kəˈka/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: că‧ca

Verb

a căca (third-person singular present cacă, past participle căcat, third-person subjunctive cace) 1st conjugation

  1. (reflexive, vulgar) to defecate, shit
  2. (transitive, vulgar) to shit out, to crap out
  3. (reflexive, vulgar) to not give a shit, to not give a fuck, to not care [with pe or în]
    Synonym: se fute
    Șeful nostru se cacă pe toate eforturile noastre — tot el ia deciziile proaste și tot noi suntem de vină.
    Our boss doesn’t give a shit about all our efforts — he keeps making bad decisions and we’re always the ones blamed.
    • 2018, DOC, “Focul”, in Eu‎[1]:
      Se zice că sunt sincer, d-aia mă cac pă rapu’ vostru.
      They say I’m sincere, that’s why I don’t give a shit about your rap.

Conjugation

    conjugation of căca (first conjugation, no infix)
infinitive a căca
gerund căcând
past participle căcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cac caci cacă căcăm căcați cacă
imperfect căcam căcai căca căcam căcați căcau
simple perfect căcai căcași căcă căcarăm căcarăți căcară
pluperfect căcasem căcaseși căcase căcaserăm căcaserăți căcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cac să caci să cace să căcăm să căcați să cace
imperative — tu — — voi —
affirmative cacă căcați
negative nu căca nu căcați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.